16,11,2010
Angi Ciobanu este o prezenţă discretă la o primă întâlnire. Însă pe masura ce discuţi cu ea, realizezi ca vrea sa sfideze regulile. Se reinventează conştiincios. Nu pentru că s-a plictisit de ceea ce face, sau pentru că actuala ei meserie nu mai este profitabilă ci din contră, pentru că doreşte mai mult. Vrea să ştie ce poate face ea, ca şi creator. Până recent nu era decat arhitect. Acum este mândră că a învăţat cum se fac bijuteriile. Şi vrea să persevereze în domeniu. Extins Bijuterie Contemporană a aflat cine este cu adevarat câştigătoarea premiului pentru cel mai bun debut în cadrul ediţiei cu numărul 4 a târgului Autor.
Eşti arhitect. Cum ajunge un architect să se apuce de bijuterii? Ce te inspiră? Forma, texturile, metalul preţios şi prelucrarea lui, o idee ce devine necesar să se materializeze?
Când m-am hotărât să fac bijuterie, nu m-am gândit la acest lucru ca la o trecere spre altceva, complet diferit. Văd în bijuterie o extensie a meseriei pentru care m-am format, ce implică o schimbare de scară şi o mai mare atenţie asupra detaliilor. Bijuteria îmi oferă în plus chiar asta, privilegiul de a-mi materializa singură ideile. Toate datele si imaginile pe care le-am înregistrat în timp, conştient sau nu, devin automat surse de inspiraţie. Nu aş putea numi nimic punctual. Ideile pe care mi le extrag din acest cumul îşi urmează, din punctul meu de vedere, acelaşi tip de parcurs de la concept la proiectul final, atât în bijuterie cât şi în arhitectură. Mijloacele prin care se realizează acest parcurs sunt cele care difera.
Cum ajungi de la concept la forma finala? Desenzi schiţa bijuteriilor şi abia apoi începi să le modelezi?
La început aveam desene foarte elaborate ale bijuteriilor pe care urma să le lucrez, erau manieriste chiar. Pe măsură ce am acumulat mai multe cunoştinţe tehnice, desenele au început să se simplifice. Acum desenez rapid schiţe, şi utilizez desenul elaborat doar acolo unde este necesar, pentru prezentarea făcută unui client, de exemplu. Uneori schiţa iniţială se poate modifica parţial pe parcursul transpunerii desenului în realitate, pentru că este firesc să existe un dialog continuu
{+} citeste mai mult
11,10,2010
Ana Alexe este o prezenţă particulară. Din punct de vedere uman e o femeie discretă şi calmă. Însă accesoriile şi hainele create de ea spun poveşti puternice, sincere, colorate, de neuitat. Atât în peisajul contemporan cât şi pe harta oricărei fete ce doreşte piese speciale. Pentru că Ana Alexe “riscă” să te transforme în “Aceea”, ori de câte ori îi porţi creaţiile.
Designerul a acordat un interviu despre bijuterie, exclusiv pentru Extins.com.
Bijuteriile tale sunt o continuare a pieselor vestimentare, o extensie firească a lor? Sau mai degrabă le priveşti (atunci cand le creezi) ca pe ceva de sine stătător, un accesoriu în jurul căruia poţi crea o întreagă ţinută?
Sunt obiecte întregi, în sine. Că vin spre tine, se potrivesc pe haină sau pe piele, vorbesc sau sunt mute, ele devin aspecte subiective pe care le simţi, le gândeşti sau/şi trăieşti conştient, la fiecare purtare.
Bijuteriile pe care le creezi sunt accesibile ca design? Ţi se întâmplă să creezi pentru că le-ar purta oameni anume sau că, dimpotrivă, s-ar adresa oricui interesat de frumos?
Bijuteriile pe care le creez se nasc ca o nevoie a timpului lor, adresându-se “oricui” trăieşte în prezent.
Ai conceput pentru Zestre o linie de accesorii multifuncţionale. Colierele pot fi purtate ca bijuterie sau ca şi curea/cordon, podoabele pentru cosiţe ca brăţări. E o intenţie clară în astfel de versatilitate sau au descoperit clientele tale că pot transforma un accesoriu în mai multe obiecte?
Accesoriile vestimentare nu au o intenţie clară. Mai ales ca rezultate ale procesului de creaţie, care
{+} citeste mai mult
8,10,2010
Pe 2 şi 3 octombrie
Autor 4 a dat startul la toamnă şi la un nou sezon de bijuterii contemporane!
Sala Dalles a reunit 40 de designeri ce au conceput instalatii inedite, toate creând un climat artistic superprietenos în interiorul locaţiei. Vizitatorii târgului s-au plimbat cu lejeritate între corpurile concepute pentru bijuterii. Dintre cele mai surprinzătoare expuneri amintim ciupercile gigant ale Romanei Ţopescu, teatrul în miniatură conceput de Ioana Matei pentru colecţia Sfânta Scândură, platforma 3D a Oanei Niculae pentru Radha Bijoux, animăluţul SF al On Skin, iepuraşul Moko al Carlei Szabo (sosit la Dalles cu „întăriri“ speciale de morcovi la căniţă), oglinzile Veronicăi Tărcatu cu mesajul „Look at you”, ce ne relevau delicat autenticitatea propriilor fizionomii şi trupa de cateluşi foxterier din carton, gândiţi de Agnes Lukacs pentru colecţia sa de debut, Hilibi Fruji. Am admirat bijuterii curajoase, ne-am întâlnit toţi prietenii şi am discutat despre sezonul nou şi tendinţe, ne-am bucurat de prezenţa unui public variind între 8 luni şi 80 de ani, toţi la fel de încântaţi de cele câteva ore petrecute la Autor 4.
Vizitatorii au fost predominat persoane preocupate direct de bijuteria de autor contemporană iar atmosfera celor doua zile de târg a animat chiar şi începutul evident al toamnei. Ne-au admirat şi ne-au onorat cu prezenţa David Sandu, Doina Levintza, Dan Coma, Lena Criveanu, Mihaela Dedeoglu, Delia Opran, Alma Redlinger, Marina van Weddingen sau Oana Teodorescu.
Aşa cum v-am obişnuit şi parteneriatele create de noi sunt cele ce doresc să încurajeze arta şi bijuteria contemporană.
Evenimentul i-a avut ca susţinători, pentru cea de-a doua oară, pe cei de la Vichy. Ei au acordat premiul pentru cea mai buna colecţie de designer lui Angi Ciobanu, pentru naturaleţea unghiurilor ‘desenate’ de creaţiile sale şi mai ales pentru curajul de a pătrunde în branşă cu o serie conceptuală puternică, de neuitat.
Acesta a constat în produse dermatocosmetice Vichy pentru un an de zile.
Vă mulţumim că ne-aţi fost alături şi ne reîntâlnim la primăvară!
Mai multe imagini aici.
20,09,2010
In cadrul concursului organizat de AUTOR si Port.ro poți câstiga un colier creație Mihaela Tarhuna.
Concursul poate fi accesat aici.
Bijuteria, aşa cum o investeste Mihaela Tarhuna, autor deja foarte cunoscut în domeniu, impune o atitudine. Atitudinea unui artist pentru care obiectul creat are, în fiecare element al său, semnificaţii multiple, dar care este destinat celuilalt, purtătorului/purtătoarei acestui obiect, preţios tocmai prin originalitatea sa profundă, prin modul extrem de rafinat prin care se adresează simultan intimiţătii reale a purtătorului, și spaţiului public, în care impune prezenta celor care şi-l asumă.
7,09,2010
Fie că sunt expuse într-un mic concept store sau că reprezintă o colecţie capsulă a unui designer într-un pop up store, care este cea mai buna modalitate de expunere şi vânzare a bijuteriei de autor? Bogdana Voican argumentează.
În străinătate, în majoritatea ţărilor ce se respectă, Muzeul de Artă Contemporană găzduişte într-un gift shop strategic amplasat la intrare/ieşire piese create de designeri de bijuterie contemporană.
Dacă muzeul expune şi alte instalaţii create de aceeaşi designeri, nu suntem în masură să judecăm. Este important însă că se găseşte un mediu de promovare exact “în inima” circuitului artistic, în locul ideal de desfăşurare a creaţiilor moderne de orice tip.
Muzeul este acel spatiu care le încadrează într-un context în care e imposibil să le conteşti valoarea sau frumuseţea. Publicul target pentru această bijuterie este întocmai acela care caută sa trăiasca o experință, să fie suprins de povestea unui obiect de artă sau de conceptul pe care îl exprimă, femeia iubitoare de frumos sau omul normal îndrăgostit de o piesă unicat, de artă, care este convins că i se potriveşte. La muzeu vin colecţionarii sau turiştii dornici de a achiziţiona, care de cele mai multe ori caută o piesă tipică pentru spatiul pe care îl accesează. Este din ce în ce mai clar că bijuteria contemporană îşi are locul între reproduceri scumpe de picturi celebre, gravuri sau desene cu autograf sau o mulţime de obiecte de design branduite cu un nume contemporan celebru. De la aceste magazine de cadouri până la prezenţa bijuteriilor în cadrul unui târg de profil business to business este doar un pas!
Văzută în faţa alegerii de a cumpăra o bijuterie de autor de la un design shop al MOMA New York și a cumpăra aceeaşi piesă din vitrina gift shop-ului de la MNAC vă asigur că nu aş ezita şi aş alege muzeul românesc. Pentru moment într-un muzeu românesc poți cumpăra cel mult vederi și albume, eventual câteva reproduceri ronde-boss. În loc de concluzie însă, nu ma pot abține să nu mă întreb de ce sunt atât de obtuzi acești directori de muzee?