Angela Ciobanu

Angi Ciobanu este o prezenţă discretă la o primă întâlnire. Însă pe masura ce discuţi cu ea, realizezi ca vrea sa sfideze regulile. Se reinventează conştiincios. Nu pentru că s-a plictisit de ceea ce face, sau pentru că actuala ei meserie nu mai este profitabilă ci din contră, pentru că doreşte mai mult. Vrea să ştie ce poate face ea, ca şi creator. Până recent nu era decat arhitect. Acum este mândră că a învăţat cum se fac bijuteriile. Şi vrea să persevereze în domeniu. Extins Bijuterie Contemporană a aflat cine este cu adevarat câştigătoarea premiului pentru cel mai bun debut în cadrul ediţiei cu numărul 4 a târgului Autor.

Eşti arhitect. Cum ajunge un architect să se apuce de bijuterii? Ce te inspiră? Forma, texturile, metalul preţios şi prelucrarea lui, o idee ce devine necesar să se materializeze?

Când m-am hotărât să fac bijuterie, nu m-am gândit la acest lucru ca la o trecere spre altceva, complet diferit. Văd în bijuterie o extensie a meseriei pentru care m-am format, ce implică o schimbare de scară şi o mai mare atenţie asupra detaliilor. Bijuteria îmi oferă în plus chiar asta, privilegiul de a-mi materializa singură ideile. Toate datele si imaginile pe care le-am înregistrat în timp, conştient sau nu, devin automat surse de inspiraţie. Nu aş putea numi nimic punctual. Ideile pe care mi le extrag din acest cumul îşi urmează, din punctul meu de vedere, acelaşi tip de parcurs de la concept la proiectul final, atât în bijuterie cât şi în arhitectură. Mijloacele prin care se realizează acest parcurs sunt cele care difera.

Cum ajungi de la concept la forma finala? Desenzi schiţa bijuteriilor şi abia apoi începi să le modelezi?

La început aveam desene foarte elaborate ale bijuteriilor pe care urma să le lucrez, erau manieriste chiar. Pe măsură ce am acumulat mai multe cunoştinţe tehnice, desenele au început să se simplifice. Acum desenez rapid schiţe, şi utilizez desenul elaborat doar acolo unde este necesar, pentru prezentarea făcută unui client, de exemplu. Uneori schiţa iniţială se poate modifica parţial pe parcursul transpunerii desenului în realitate, pentru că este firesc să existe un dialog continuu
{+} citeste mai mult

• s2mail: yes

Angela Ciobanu

Preocuparea mea pentru bijuteria contemporană a apărut ca o schimbare firească de scară pe care am ocazia să o experimentez în contextul mai larg, din punct de vedere dimensional, al arhitecturii. Prin urmare, fiecare bijuterie  pe care o gândesc îşi are microarhitectura proprie ce se articulează în jurul unei idei, se dezvoltă şi capătă mai târziu forme materiale.

Piesele pe care le lucrez sunt unice şi conţin un discurs de sine stătător. Prefer consistenţa metalului – argint sau aur – ce poate fi pusă în evidenţă de texturile variate ale lemnului, emailului sau ale pietrelor preţioase. Formele şi raportul dintre ele se subordonează întotdeauna unui concept, iar fiecare element ce compune o bijuterie este ales ca parte a unui întreg.

M-am născut în 1984 în Bucureşti. Am absolvit Facultatea de Arhitectură în cadrul UAUIM şi m-am apropiat de bijuteria contemporană  în atelierul şi sub îndrumarea lui David Sandu. Am lucrat prima bijuterie în martie 2010 – un inel pe care l-am pierdut, o lună mai târziu, într-un aeroport.